adrianphotography.ro

De pe la 8 ani am inceput sa ma zgaiesc in tot felul de cartulii despre fotografie, iar pe vremea aceea eram lipit ca un timbru de scrisoare de o reclama din Paris Mach la un aparat foto Minolta cu cartele programate… o noutate in domeniu. Asta am aflat mai tarziu, mie imi placea aparatul . A trecut ceva vreme si in urma cu aproape 20 de ani am reusit sa-mi cumpar un aparat Smena 8M… HEHEHE ce vremuri, fotografii facute in baie cu laboratoare rusesti UPA, uscatoare manuale tot rusesti (altceva nu se gasea)… Pe vremea aceea experimentam foarte mult. Am descoperit repede ca imi plac anumite fotografii, am invatat pe propria-mi piele ce inseamna diafragma si timp de expunere… si am mai aflat ca developarea unei fotografii color este o aventura SF daca nu ai 5 termometre si vreo 7 bai cu temperatura controlata la zecime de grad.

Anii au trecut, piata romaneasca a cunoscut si ea explozia laboratoarelor foto “automate”, aparatura foto a patruns masiv si brutal pe piata romaneasca. Imi luceau ochii la un Zenit E dar costa cam cat salariul tatalui mei pe vremea aceea, asa ca a ramas la categoria “vise”. La scurt timp am cunoscut un om care avea sa-mi schimbe viata, fara sa stie si fara sa vrea: George Boban. Fotograf intr-un oras de provincie, pasionat de fotografie, el a fost cel care m-a ajutat material si spiritual sa imi achizitionez un prim aparat “profesional”: Zenit 122. De aici, totul a venit de la sine. Pasionat fiind de portret si dornic de experimentari mi-am gasit rapid cateva contracte ferme cu doua agentii de modelling (vorbim de 1994…) si mai apoi am reusit sa castig ceva banuti cu care am facut cunostiinta si cu aparatele Minolta.

In 1997 am plecat definitiv din Tg Jiu. Ajuns in Bucuresti, am crezut multa vreme (cam 4 ani asa) ca nivelul fotografiei de aici este mult mai ridicat. In 2001, posesor deja al unui aparat SLR Minolta, am luat contact brutal cu realitatea: realitatea era ca in Bucuresti, cu exceptia a doi sau trei fotografi “renumiti” se lucra de fapt mult mai prost decat se lucra in provincie. Cunoscusem inainte fotografi din Tg Jiu, Craiova, Cluj si Timisoara, si aveam o parare desul de idilica despre ce se intampla in Bucuresti. Am ramas profund dezamagit sa constat ca de fapt lucruruile erau departe de adevar si ca Bucurestiul nu era in nici un caz etalonul in domeniu.

Si asa am hotarat in 2001 sa revin in piata profesionala de fotografie. Era in acelasi timp si momentul cand aparatele foto digitale cunoscusera o explozie neasteptat: preturile coborasera semnificativ, si am hotarat sa fac pasul catre digitale. Am ales Canon. Si am continuat cu Canon, pana in ziua de azi, adaugand constant obiective, bodyuri, blitzuri la gama mea de aparatura. Pe drum a aparut si un prim studio foto (nu cine stie ce performante) urmat la scurt timp de un studio foto mobil Hensel/ Helinchrom. Am hotarat atunci sa incerc sa ridic alaturi de alti cativa fotografi nivelul calitativ in Bucuresti, si am oferit inca de la inceput servicii cu mult peste nivelul celor existente la momentul respectiv. Nu am fost singurul din fericire care a gandit la fel. Acum, dupa 7 ani, ma pot si eu mandri ca alaturi de fotografi precum cei de la PhotoOne, Adora Studio si alti curajosi la vremea aceea am reusit sa ridicam din punct de vedere calitativ piata de aici. Am activat pe forumurile de profil (ei bine, eu sunt radu26, chit ca nu foarte multi pozari ma iubesc…) si am incercat sa ofer informatii de specialitate, explicate cat mai non tehnic cu putinta, tuturor consumatorilor de fotografie, cu scopul declarat de a educa un public a carui deviza pe atunci era: ” uite ce poze faine sunt afara, la noi nu o sa se poata niciodata”. Acum pretentiile celor de aici deja egaleaza pretentiile celor de afara: sedinte foto de logodna, trash the dress, urban shooting, dar si o multime de fotografi axati pe fotojurnalism ca stil au aparut pe piata in ultimii ani. Si nu e rau deloc.

Am ramas cu ceea ce imi place mai mult: fotografia portret. Ce fotografiez? Orice, dar prefer sa lucrez cu copiii (din 2001 am pus bazele unui studio foto profesional pentru copii), cu miresele (da, sunt fotograf de nunta, dar sunt fotograf si nu pozar), cu firmele (petreceri de firma, lansari de produse, materiale promotionale). Nu mi-a placut niciodata fotografia de produs. Nu ma inspira pur si simplu.

De unde ma inspir? De afara foate mult. Odata pe an fac o vizita cel putin intr-o alta tara europeana si caut tot ce gasesc local studio foto. Veti ramane surprinsi, dar in momentul de fata ceea ce se lucreaza in Romania egaleaza sau depaseste de multe ori ceea ce se lucreaza pe sub steagul albastru cu multe stelute galbene…

Ultimele realizari? Sunt membru al celor mai prestigioase asociatii profesionale internationale ale fotografilor de eveniment (WPJA, WPPI si PPA).  Si ar mai fi si altele

Cam atat despre viata profesionala.

Pe plan personal? Am o familie fericita, locuiesc impreuna cu sotia mea si cu un nou membru al familiei noastre (Iulia, o sa va fac cunostiinta cu ea cat de curand) si visam la momentul cand fie o sa arate Bucurestiul ca Londra fie o sa numim noi Londra “acasa”…

Sper ca nu v-am plictisit si sper ca voi fi o gazda prietenoasa pe BLOGUL meu.